Fiscalitatea în România, deși cunoaște, în principiu, două forme de impunere pentru societăți (pe venit și pe profit), a creat confortul investitorilor autohtoni și străini. Păstrarea impozitului pe profitul societăților la 16% în ultimii ani și a celui pe veniturile microîntreprinderilor la 3% au sporit încrederea antreprenorilor iar rezultatele, pe diferite planuri, nu au întârziat să apară.
România, în afara poziționării geografice favorabile, a forței de muncă și materiilor prime ieftine, continuă să îi provoace pe investitorii de pretutindeni.
Mai mult, rata șomajului în România se păstrează cu patru procente sub media europeană de 11.5%, cei mai afectați fiind tinerii, însă Codul Fiscal, în ciuda frecventelor modificări, păstrează o taxă pe valoarea adăugată de 24%, cu mai puțin de patru procente peste media celorlalte țări din Europa.
Din punct de vedere fiscal, legislația română, deși frecvent modificată, păstrează niște repere stabile în evoluție, iar transformările impuse de aderarea la Uniunea Europeană sunt salutare în contextul economic actual. Mediul fiscal bland din România, raportat la celelalte state europene, continuă să plaseze țara în topul fruntaș pe harta țărilor favorabile investițiilor, fie sub forma unui startup fie sub forma extinderilor corporatiste.
